Povestea zilei

Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat. - Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţă să fac ceva bun. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca macăr să se uite la el, bătrânul îi spuse: - Îmi pare rău, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Apoi, după o mică pauză, adăugă: - Dacă m-ai putea ajuta tu pe mine poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine. - Aş fi încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat. - Bine, încuviinţă bătrânul înţelept. Îşi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băietanului adăugând: - Ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca sub nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede. Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le zică de bănuţul de aur unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul înţelept. ... Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat. - Îmi pare rău, începu el, dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului. - Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul! Flăcăul încălecă şi plecă în goană. Bijutierul examină atent micul inel, îl privi atent prin lentila prinsă cu ochiul, îl răsuci şi apoi zise: - Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel. - Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclamă năucit tânărul. - Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58. Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întamplate. - Ia loc, te rog - îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca şi în cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta. Spunând acestea, luă inelul şi şi-l puse din nou pe degetul mic. - Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep să ne evalueze.

Sursa: www.121.ro

Viaţa e ca o cafea bună

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătărie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească. Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis : Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi. Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totusi inconştient aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră. Viaţa e ca o cafea bună : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au. Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua. Savuraţi cafeaua, nu ceştile! cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.

Apus de soare la malul mării - Sunset at Sea, oil on canvas

Vas cu Flori - Sunflower, oil on canvas

Natură Statică/Sill Life - oil on canvas

Mario

Uliţă/Narrow Street - Studiu Grigorescu

Bijin - studiu pe ulei/oil on canvas

Studiu Abstract/Abstract study

Soacra mea/My mother-in-law - Schiţă/Sketch

Infanta Isabella - Schiţă/Sketch

Primăvara/Spring-oil on canvas

Momente/Moments (quotes)

Fiecare moment în care te bucuri sau apreciezi, mulţumeşti, admiri, binecuvântezi, râzi sau iubeşti îţi dă putere şi viaţă. Fiecare clipă în care poţi să te simţi bine în interiorul tău înseamnă o oră sau un an de viaţă mai mult, şi nu doar pentru tine însuţi, cât şi pentru cei ce trăiesc în preajma ta. Orice fel de criză ar trece prin existenţa ta de zi cu zi, oricât de dezastruoasă s-ar prezenta o situaţie, aminteşte-ţi că nu atât străduinţa ta imediată de a o rezolva este remediul, cât puterea ta de a găsi energie. De a te simţi mai bine. De a întrezări în interior speranţă şi puterea de a depăşi situaţia. Mobilizează-te întotdeauna pozitiv. Când esti deprimat şi strâns cu uşa de o situaţie de viaţă, nu te scufunda în depresia ta şi nu-ţi plânge prea mult de milă, căci prin aceasta îţi iei singur puterea. Du-te pe stradă, într-un parc, acolo unde sunt oameni fericiţi, copii fără griji, fiinţe care se bucură. Bucuria este contagioasă. Orice stare umană este contagioasă. Ca sa poţi trăi printre oameni disperaţi şi deprimaţi, trebuie să fii atât de mult fericit, încât să devină şi ei fericiţi, ori să devii la fel de disperat ca şi ei. Ţine minte: orice bucurie pe care o simţi, orice apreciere, orice moment de iubire, orice stare de bine este ca o gramadă de aur pentru tine şi pentru lumea din jur. Asta înseamnă viaţă, energie, conştiinţă înaltă şi puterea de a trăi, orice s-ar prăbuşi împrejur. Şi, când eşti profund tulburat de vreo problemă de viaţă, trebuie să lucrezi intens cu tine pentru a găsi motive de bucurie. Acesta este adevăratul dar al tău pentru viaţă.

Sursa http://www.121.ro/

Cocori lângă cascadă/Cranes near waterfall - studiu ulei pe pânză/oil on canvas

Studiu Fata cu Bereta/Girl with beret-sketch

Studiu Cap de Tânăr 2/Head of young man 2-sketch

Studiu Cap de Tânăr/Head of young man 1-sketch

Trandafir/Rose-sketch

Călătorie pe mare/Sea trip-gouache

Studiu Geometric/Geometric-gouache

Despre Valoarea de Sine

Valoarea de sine este esenţa fiinţei umane. Fiecare persoană are valoare, importanţă şi demnitate. Suntem conştienţi de aceste lucruri şi spunem atunci că ne aflăm într-o poziţie de bine, de "OK" faţă de noi şi de ceilalţi.Există însă şi cazuri în care persoanele percep sentimentul valorii de sine mai mare sau mai mic decât este în realitate. Simţul propriei valori ţine de modul în care ne cunoaştem plusurile şi minusurile, de capacitatea de a ne cunoaşte aspectele pozitive şi posibilităţile noastre şi de asemenea de a ne accepta aspectele negative împreună cu limitele pe care le avem. Dacă minimalizăm sentimentul valorii de sine, vom ajunge să ne credem inferiori celorlalţi, să nu avem încredere în noi, să ne lipsească respectul de sine, capacitatea de a ne respecta şi accepta sinele ca fiind bun în esenţa sa. Şi un simţ prea înalt al propriei valori poate fi aproape la fel de problematic. Dând o atenţie mai mare valorii personale riscăm să devenim încrezuţi, să avem o atitudine de superioritate faţă de ceilalţi.Adevăratul simţ al valorii se construieşte treptat, etapă cu etapă, cu mândrie justificată faţă de realizările adevărate şi nu prin construirea de către o altă persoană a unui cocon de pozitivitate lipsit de realism. Aceasta se poate întâmpla atunci când lăudăm copilul în mod exagerat, fără discernământ, fără să ne asigurăm că a făcut ceva care într-adevăr merită laude. La polul opus, vom avea un sentiment al valorii de sine scăzut atunci când ne devalorizăm copilul, il criticăm nejustificat, nu îi permitem să gândească pentru sine sau atunci când vrea să îl ascultăm şi noi il tratăm cu indiferenţă. Toţi avem puncte vulnerabile şi puncte forte. Este important să ne acceptăm şi să ne placem aşa cum suntem în ansamblu, cu defectele şi calităţile noastre, să fim multumiţi de noi înşine, să ne asumăm responsabilitatea reuşitelor dar şi a eşecurilor, să ne măsurăm cu aceeaşi unitate de măsură şi realizările, dar şi greşelile. Contabilizând tot ceea ce facem într-o zi şi ţinând cont de faptul că orice lucru făcut are o importanţă, vom observa că în fiecare zi greşelile sunt mult mai puţine decât realizările şi chiar dacă ele există nu sunt nişte catastrofe ci întâmplări din care avem de învăţat. Dacă oamenii se simt satisfăcuţi de ei înşisi şi împliniţi, dacă sunt mulţumiţi de felul cum sunt, înseamnă că se respectă pe sine. Dacă acest lucru nu se întamplă, vor exista sentimente de inadecvare de sine şi de inferioritate.Să nu uităm însă că nimeni nu ne poate face să ne simţim inferiori fără acordul nostru şi să începem fiecare zi cu încredere în noi şi în posibilităţile noastre de a face faţă solicitărilor vieţii.

Sursa: http://www.121.ro/

Gândul Zilei

Cei care se tem de pierdere se tem de câştig. Capacitatea de a câştiga este şi capacitatea de a participa la viaţă, de a îndrăzni, de a avea curajul, de a cere, de a striga, de a căuta, de a spera şi de a avea încredere în câştigul nostru. Noi câştigăm şi din ceea ce pierdem în mod aparent. Facem aceasta zi de zi, dar nu căutăm, nu privim, nu ascultăm şi, ca urmare, nu înţelegem. A sta aproape de sufletul nostru este un alt fel de a intra cu fast în împărăţia cerurilor. În faţa pierderii nu trebuie să fim puternici, ci... doar noi înşine. Pierde cel ce se teme de câştig, căci a câştiga înseamnă a recunoaşte vulnerabilitatea şi nu puterea noastră, de aceea smerenia este foarte importantă de înţeles.

Sursa: http://www.121.ro/

Gheisha

Mi-a plăcut imaginea şi am încercat să o reproduc cât mai fidel. Tot în guaşă, pe planşă de desen.