luni, 28 mai 2012

De citit cu ingrijorare

SOS, vietile copiilor nostri!

Acest articol se doreste a fi un semnal de alarma. Un semnal de alarma social care poate vine prea tarziu (mi-as dori sa nu fie asa), un semnal de alarma al carui impact va fi probabil unul firav dar daca nu ar exista deloc ar insemna lasitate, lasitate "sora" cu complicitatea. De mai bine de 20 de ani traim intr-o tara supusa reformelor: reforma in economie, reforma in sistemul de educatie, in justitie, in sistemul sanitar etc. Imi permit sa nu mai numesc toate acestea "reforme" ci mai degraba "experiente".

Da, cred ca dupa 1989 suntem supusi unor "experiente" care se fac pe spinarea noastra, a copiilor nostri, a bunicilor nostri. Incerc sa ma explic. O "reforma", este adevarat, presupune la inceput niste sacrificii pe un domeniu, pe un sector economic sau social. Oamenii sunt indemnati sa "stranga cureaua" pentru o perioada de timp pentru ca ulterior, dupa cativa ani, pe zona respectiva sa se vada rezultatele scontate, bineinteles unele pozitive.

Ce vedem ca se intampla in societatea noastra? Ei bine, aceste asa-zise reforme nu se mai sfarsesc, oamenii o duc din ce in ce mai greu iar rezultatele care sunt? In justitie, infractorii sunt, cum se spune, "bagati pe o parte si scosi pe alta", in domeniul educatiei, liceenii pica masiv la examenul de bacalaureat, considerand ca "Riga Crypto si Lapona Enigel" sunt fotbalisti pe la nu stiu ce echipa internationala iar in sanatate ne confruntam cu asa-numitul exod al medicilor dar, ceea ce e de departe cel mai cumplit, oamenii care mor cu zile in spitale.

Am citit cutremurat cazul fetitei de 4 ani din Bolintin, care a murit dupa ce a fost plimbata intre trei spitale din Capitala, de la un ... rosu in gat!!! A avut nenorocul sa dea nu peste niste medici care au depus juramantul lui Hipocrate ci peste niste oameni abrutizati imbracati in halate albe. Un copil de 4 ani, care era bucuria parintilor, a murit din cauza nepasarii, neglijentei, nestiintei unor indivizi ajunsi, nu se stie prin ce imprejurare, sa lucreze in spitale. Oameni buni, este revoltator, este strigator la cer!!! In Romania secolului 21, anul 2012, in Romania moderna, membra a marii familii europene si euro-atlantice, copiii nostri sunt omorati in spitale de niste oameni cu inimi de piatra pentru care un pacient nu este o fiinta umana ci doar un caz din multe alte sute sau mii. Iar aici vorbesc si in calitate de parinte pentru ca am si eu un copil si ma rog la Dumnezeu, zi de zi, sa-l tina sanatos, sa nu am nevoie sa am de-a face cu sistemul sanitar.

Este cumplit, este groaznic! Ajungi la spital cu copilul pentru a fi vindecat si il aduci acasa mort. Ce durere poate fi mai mare? Si cat de mult este amplificata aceasta durere de faptul ca cei vinovati scapa de cele mai multe ori cu pedepse mai mult simbolice, asta in cazul in care sunt pedepsiti in vreun fel. Dar in conditiile in care legea malpraxisului nu exista iar Colegiul Medicilor, de cele mai multe ori, se spala pe maini, astfel de lucruri se vor repeta. Dupa ce ca suntem o tara cu un numar urias de avorturi (22 de milioane, din 1958 pana in 2008, potrivit statisticilor), si copiilor pe care-i avem le este amenintata viata, culmea, atunci cand sunt internati in spitale. Cum este posibil ca o tanara de 17 ani, internata la Sectia ORL a Spitalului Judetean de Urgenta din Targu Jiu pentru o interventie chirurgicala de scoatere a amigdalelor sa moara dupa ce i s-a administrat o injectie? Cum este posibil ca la Spitalul de Urgenta din Petrosani un copil de patru ani sa fie operat la mana stanga, si nu la cea dreapta, unde acesta avea o afectiune, si pe deasupra sa i se faca si o interventie chirurgicala pentru fimoza, pentru care parintii nu si-au dat acordul? Cum este posibil ca la Spitalul din Slatina, un baietel de 9 ani sa moara dupa ce un asa-zis i-a pus neglijent mana in ghips pentru o fractura, lucru care a condus la cangrena? Cum a fost posibil ca micuta Nicoleta, de 4 ani, sa fie plimbata intre trei spitale iar la ultimul dintre acestea, dupa acea injectie, cand copilului i se facuse rau, asistenta sa-i spuna mamei sa scoata fetita la aer ca isi revine? La fel si cazurile de la Bagdasar-Arseni. Sunt intrebari la care asteptam raspunsuri domnilor ministri ai sanatatii! Cine sunt acesti macelari care ne omoara copiii? Cati dintre ei trebuie sa mai moara? De ce nu sunt trasi la raspundere asa cum se cuvine?

Tin sa subliniez ca nu toti medicii sunt asa. Sunt destui, multi anonimi, care continua sa isi faca meseria aceasta in Romania aproape la fel ca Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian. Dar nu mai putem tolera existenta unor neprofesionisti in acest sector vital al societatii a caror activitate devine o amenintare clara la adresa celor aflati in suferinta.

Imi vin in minte versurile poeziei "Ruga pentru parinti", cand copiii se roaga pentru parintii lor care mor, dar ce te faci cand parintii indurerati isi conduc copilul la groapa? Ce durere poate fi mai mare?

Este timpul sa nu mai tacem, este timpul sa luam atitudine fiecare acolo unde se afla, sa nu mai bagam capul in nisip precum strutul, devenind aproape complici la astfel de drame, sa cerem sa se faca dreptate iar cei vinovati sa fie pedepsiti exemplar.

In numele sufletelor de ingerasi care s-au dus!

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/sos-vietile-copiilor-nostri-136029.html

duminică, 26 decembrie 2010

Târna cu fructele toamnei - The joys of autumn

Ar fi trebuit să încarc imaginea mai demult...nu sunt foarte încântată de ea pentru că am folosit prea multă vopsea şi ulei ca diluant. A ieşit ce a ieşit...

Japoneza - Japaneese Girl

Trandafiri - Roses

vineri, 14 mai 2010

Primăvara unui gutui bătrân - Spring of an old quince

Suport serveţele şi lumânări făcute de noi - Rustic Handicrafts

Aceste obiecte au fost concepute din resturi de bucăţi de lemn cărora le-am dat, sper, o utilitate practică. Şi, pentru că a fost ieri Înălţarea obiceiul spune că trebuie să mâncăm cozonac şi ouă fierte roşii. Hristos s-a Înălţat!
These objects were built from remaining wood chops which, I hope, come together nicely. The red eggs and special cake from the picture are traditional food to eat on Ascension Day.

vineri, 30 aprilie 2010

Articol de 1 Mai

Caut pe net ceva să mă inspire pentru articolul ăsta. Găsesc un anunţ : "Nu ştii ce să faci de 1 Mai? Vino singur, sau cu gaşca ta de prieteni la Costineşti în perioada 30-2 mai! Îţi propunem 3 zile nebune în care vei participa la filmări alături de vedete, vei avea muzica folk live, grătar, karaoke, concursuri, premii, surprize, foc de tabăra." Wow, o droaie de activităţi recreative pentru a celebra 1 Mai!... Cam aşa ar trebui sa sune articolul, să scriu despre unde să mergem, ce să facem…. Am să încep prin a vă spune că ziua în sine a fost decretată ca Ziua Internaţională a muncii în 1889 în Chicago iar cu timpul a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii. Căpătand amploarea pe măsură, autorităţile au hotărât ca această zi să fie LIBERĂ! Încerc să-mi amintesc cum era pe vremea lu’ răposatu’ de 1 Mai însă ce-mi vin în minte sunt frânturi de amintiri legate de 23 August…hehe. Să vedem ce zice mama…o sun: "Săru’mana, Auzi tu mai ţii minte cum era de 1 Mai, pe vremuri?", întreb eu,-"Da, era zi de meeting-uri, zice ea, ne scotea la manifestaţii…", "Cum, şi nu ieşeaţi nicăieri, la o iarbă verde, un grătar, la o vamă veche?" fac eu pe mirata, "Daa, uite acum! exclamă ea, poate să ne iasă ideea asta din cap! Noi nu ştiam cum să plecăm mai repede ca să ajungem acasă…!". Aha, deci care va sa zică, oamenii dădeau bir cu fugiţii la casele lor după ce trei ore aşteptau cu steguleţele în mână şi soarele în cap să se întample ceva. Cei mai şmecheri se făceau că le este rău şi erau scuzaţi, ceilalţi se alegeau cu o semi-insolatie tratabilă cu două zile de aspirină…. Să vedem varianta îmbunătăţită de azi…..nu prea ştiu ce sa fac aşa că dau curs anunţului cu care am început: mi se propun trei zile nebune, deci nu prea bune, în care voi participa la filmări alături de vedete (cu bold şi font mai mare, ca să ştie omul ca n’are d’aface cu nu ştiu ce pseudo-chestie deghizată în vedetă). Şi cum anume voi participa la filmări? În calitate de rol secundar, imediat lângă vedetă, cu care mă voi poza, eventual să-i zâmbesc şi să-mi zâmbească, să-i strâng mâna şi să-i şoptesc "Mă cheamă Daa.a…na…". Aşş...poate ca umplutură pe platoul improvizat din nisip, asta dacă ajung să-mi văd măcar freza printre sutele de înghesuţi. Să vedem mai departe: vei avea muzica folk live…aha, ok, o voi avea în imediata apropiere a scenei, unde mă voi afla, alături de vedeta zâmbăreaţă cu dinţii albi şi ochelari de soare şi cântereţii ne vor cânta: "Măi haiduc…"…., A... nuuu....că biletul costă, cum?!, păi daaa...intrarea e min. 20ron, dacă vrei şi în faţă, vino mai devreme. Mda, altceva? Grătar…ah…îmi plouă deja în gură gândindu-mă la doi mititei şi o bere….stai un pic, am zis că vei avea grătarul, nu şi micii, crenvuştii, hălcile de carne…alea vin când îţi piere pofta şi ca să ajungi acolo îmi pierd şi locul din faţă şi pe vedetă….:( Karaoke...de mult voiam să-i spun mamei că a făcut o mare greşeală că nu m-a dat de mică la şcoala de canto…numai eu ştiu ce talent am…să vă arăt…dar de ce lumea îşi astupă urechile? Aaa...cred că folkist-ul ăla a dat cu mucii în cheia muzicală… Concursuri, premii surprize…şi foc de tabară….deci toate în acelaşi timp e ideal, exact ce-mi doream, să stau la mare, pe plajă participând la filmări alături de vedete, muzica să cânte, micii sa curgă, noi să cântam cu totii, focul să ardă si surprizăăăă….mă trezesc…cu o mica durere de cap că scriu articolul pe terasă şi e cam soare, oare o-i fi făcut insolatie…să iau două aspirine.... Aşa că indiferent ce alegeţi: iarbă verde, grătar, vama veche, stat în casă, nu uitaţi săăă…staţi puţin, sună telefonul trebuie să răspund: e frate-miu, îl intreb: "Auzi tu cum sărbătoresti 1 Mai anul ăsta?", "1 Mai, când pică asta?"…"hmmm, Sâmbăta asta...", zic. "Mă duc la cumpărături că m-a pus Diana să-i iau o tonă de lucruri"… deci, orice planuri aveti, nu vă enervaţi prea tare şi zâmbiţi :). Vinee, vinee Priiimăvaraa, 1 Mai în toată ţaraaaa…floricele pe câmpiiii….destul am batut câmpii, restul ţine de vremea de afară, dispoziţie şi improvizaţie. Salutare!

luni, 4 ianuarie 2010

Trei schiţe - Studiu

Cum am aranjat masa de Revelion

Cu îngeraşi lumânare şi faţă de masă care a avut ca laitmotiv vâscul Şerveţele aranjate tip evantai (aranjament împrumutat de pe forumul Culinar.ro)
Masa a arătat cam aşa
Şi piesa de rezistenţă (care s-a mâncat) - budincă de griş cu ciocolată şi glazură de ciocolată

miercuri, 28 octombrie 2009

Povestea zilei

Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat. - Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţă să fac ceva bun. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca macăr să se uite la el, bătrânul îi spuse: - Îmi pare rău, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Apoi, după o mică pauză, adăugă: - Dacă m-ai putea ajuta tu pe mine poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine. - Aş fi încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat. - Bine, încuviinţă bătrânul înţelept. Îşi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băietanului adăugând: - Ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca sub nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede. Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le zică de bănuţul de aur unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul înţelept. ... Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat. - Îmi pare rău, începu el, dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului. - Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul! Flăcăul încălecă şi plecă în goană. Bijutierul examină atent micul inel, îl privi atent prin lentila prinsă cu ochiul, îl răsuci şi apoi zise: - Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel. - Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclamă năucit tânărul. - Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58. Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întamplate. - Ia loc, te rog - îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca şi în cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta. Spunând acestea, luă inelul şi şi-l puse din nou pe degetul mic. - Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep să ne evalueze.
Sursa: www.121.ro

marți, 13 octombrie 2009

Viaţa e ca o cafea bună

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătărie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească. Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis : Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi. Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totusi inconştient aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră. Viaţa e ca o cafea bună : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au. Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua. Savuraţi cafeaua, nu ceştile! cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.

luni, 6 iulie 2009

marți, 14 aprilie 2009

Momente/Moments (quotes)

Fiecare moment în care te bucuri sau apreciezi, mulţumeşti, admiri, binecuvântezi, râzi sau iubeşti îţi dă putere şi viaţă. Fiecare clipă în care poţi să te simţi bine în interiorul tău înseamnă o oră sau un an de viaţă mai mult, şi nu doar pentru tine însuţi, cât şi pentru cei ce trăiesc în preajma ta. Orice fel de criză ar trece prin existenţa ta de zi cu zi, oricât de dezastruoasă s-ar prezenta o situaţie, aminteşte-ţi că nu atât străduinţa ta imediată de a o rezolva este remediul, cât puterea ta de a găsi energie. De a te simţi mai bine. De a întrezări în interior speranţă şi puterea de a depăşi situaţia. Mobilizează-te întotdeauna pozitiv. Când esti deprimat şi strâns cu uşa de o situaţie de viaţă, nu te scufunda în depresia ta şi nu-ţi plânge prea mult de milă, căci prin aceasta îţi iei singur puterea. Du-te pe stradă, într-un parc, acolo unde sunt oameni fericiţi, copii fără griji, fiinţe care se bucură. Bucuria este contagioasă. Orice stare umană este contagioasă. Ca sa poţi trăi printre oameni disperaţi şi deprimaţi, trebuie să fii atât de mult fericit, încât să devină şi ei fericiţi, ori să devii la fel de disperat ca şi ei. Ţine minte: orice bucurie pe care o simţi, orice apreciere, orice moment de iubire, orice stare de bine este ca o gramadă de aur pentru tine şi pentru lumea din jur. Asta înseamnă viaţă, energie, conştiinţă înaltă şi puterea de a trăi, orice s-ar prăbuşi împrejur. Şi, când eşti profund tulburat de vreo problemă de viaţă, trebuie să lucrezi intens cu tine pentru a găsi motive de bucurie. Acesta este adevăratul dar al tău pentru viaţă.

vineri, 6 martie 2009

Despre Valoarea de Sine

Valoarea de sine este esenţa fiinţei umane. Fiecare persoană are valoare, importanţă şi demnitate. Suntem conştienţi de aceste lucruri şi spunem atunci că ne aflăm într-o poziţie de bine, de "OK" faţă de noi şi de ceilalţi.Există însă şi cazuri în care persoanele percep sentimentul valorii de sine mai mare sau mai mic decât este în realitate. Simţul propriei valori ţine de modul în care ne cunoaştem plusurile şi minusurile, de capacitatea de a ne cunoaşte aspectele pozitive şi posibilităţile noastre şi de asemenea de a ne accepta aspectele negative împreună cu limitele pe care le avem. Dacă minimalizăm sentimentul valorii de sine, vom ajunge să ne credem inferiori celorlalţi, să nu avem încredere în noi, să ne lipsească respectul de sine, capacitatea de a ne respecta şi accepta sinele ca fiind bun în esenţa sa. Şi un simţ prea înalt al propriei valori poate fi aproape la fel de problematic. Dând o atenţie mai mare valorii personale riscăm să devenim încrezuţi, să avem o atitudine de superioritate faţă de ceilalţi.Adevăratul simţ al valorii se construieşte treptat, etapă cu etapă, cu mândrie justificată faţă de realizările adevărate şi nu prin construirea de către o altă persoană a unui cocon de pozitivitate lipsit de realism. Aceasta se poate întâmpla atunci când lăudăm copilul în mod exagerat, fără discernământ, fără să ne asigurăm că a făcut ceva care într-adevăr merită laude. La polul opus, vom avea un sentiment al valorii de sine scăzut atunci când ne devalorizăm copilul, il criticăm nejustificat, nu îi permitem să gândească pentru sine sau atunci când vrea să îl ascultăm şi noi il tratăm cu indiferenţă. Toţi avem puncte vulnerabile şi puncte forte. Este important să ne acceptăm şi să ne placem aşa cum suntem în ansamblu, cu defectele şi calităţile noastre, să fim multumiţi de noi înşine, să ne asumăm responsabilitatea reuşitelor dar şi a eşecurilor, să ne măsurăm cu aceeaşi unitate de măsură şi realizările, dar şi greşelile. Contabilizând tot ceea ce facem într-o zi şi ţinând cont de faptul că orice lucru făcut are o importanţă, vom observa că în fiecare zi greşelile sunt mult mai puţine decât realizările şi chiar dacă ele există nu sunt nişte catastrofe ci întâmplări din care avem de învăţat. Dacă oamenii se simt satisfăcuţi de ei înşisi şi împliniţi, dacă sunt mulţumiţi de felul cum sunt, înseamnă că se respectă pe sine. Dacă acest lucru nu se întamplă, vor exista sentimente de inadecvare de sine şi de inferioritate.Să nu uităm însă că nimeni nu ne poate face să ne simţim inferiori fără acordul nostru şi să începem fiecare zi cu încredere în noi şi în posibilităţile noastre de a face faţă solicitărilor vieţii.

luni, 2 februarie 2009

Gândul Zilei

Cei care se tem de pierdere se tem de câştig. Capacitatea de a câştiga este şi capacitatea de a participa la viaţă, de a îndrăzni, de a avea curajul, de a cere, de a striga, de a căuta, de a spera şi de a avea încredere în câştigul nostru. Noi câştigăm şi din ceea ce pierdem în mod aparent. Facem aceasta zi de zi, dar nu căutăm, nu privim, nu ascultăm şi, ca urmare, nu înţelegem. A sta aproape de sufletul nostru este un alt fel de a intra cu fast în împărăţia cerurilor. În faţa pierderii nu trebuie să fim puternici, ci... doar noi înşine. Pierde cel ce se teme de câştig, căci a câştiga înseamnă a recunoaşte vulnerabilitatea şi nu puterea noastră, de aceea smerenia este foarte importantă de înţeles.

vineri, 30 ianuarie 2009

Gheisha

Mi-a plăcut imaginea şi am încercat să o reproduc cât mai fidel. Tot în guaşă, pe planşă de desen.

vineri, 19 decembrie 2008

Povestea zilei

Călătorind prin ţară, Moise întâlneşte un păstor şi rămâne cu el câteva zile, ajutându-l să-şi pască turma. La sfârşitul fiecarei zile, păstorul lua într-un blid cel mai bun lapte, pe care îl aşeza departe de locul de înnoptat, pe o piatră. -Pentru ce pui laptele acolo? a întrebat Moise. -Este lapte pentru Dumnezeu! a răspuns cu veneraţie păstorul. Mirat, Moise cere lămuriri: -Cum aşa? -În fiecare seară iau laptele cel mai bun şi-l dau ofrandă lui Dumnezeu! Văzând simplitatea omului, Moise a zâmbit şi l-a întrebat foarte serios : -Şi Dumnezeu îl bea? -Da! a exclamat sigur de sine păstorul. Dumnezeu bea laptele, pe care i-L ofer! Moise se hotăraşte să lumineze pe sărmanul naiv: -Dumnezeu este Spirit Pur, El nu cunoaşte setea şi foamea şi nu are nevoie deloc nevoie de laptele tău. -Eu găsesc dimineaţa blidul gol şi cu siguranţă că Dumnezeu îşi potoleşte setea cu acest lapte... -Nu Dumnezeu bea laptele tău! La noapte să veghem vasul, să vedem cine bea laptele. Convins că Dumnezeu bea laptele şi curios să vadă aceasta cu proprii ochi, păstorul se aşează împreună cu omul străin la pândă. În toiul nopţii, la lumina lunii, păstorul vede cum un animal micuţ se apropie de blid şi bea laptele lăsat pentru Dumnezeu. Dimineaţa, foarte trist, cu faţa întunecată şi inima strânsă, păstorul îi dă dreptate lui Moise. -Ai avut dreptate, o vulpe bea laptele meu! În noaptea următoare, Dumnezeu, i se arată lui Moise şi-i spune: 'Moise, este adevărat că sunt Spirit Pur, dar am primit cu bucurie ofranda de iubire a păstorului şi neavând trebuinţă de acel lapte, îndreptam într-acolo micul animal înfometat, care avea atâta nevoie. Tu ai lăsat animalul fără hrană, pe om fără bucuria şi liniştea că Eu îi primesc curată şi smerită ofranda, iar pe Mine, fără iubirea cuprinsă în gestul omului...' Iată cum orice lucru are mai multe înţelesuri, un gest frumos nu trebuie demolat de dragul adevărului, căci fiecare om are adevărul lui, iluzia protejează când adevărul ar putea zdrobi, iar noi oamenii putem interpreta realitatea numai pe măsura sufletului nostru.

luni, 15 decembrie 2008

Moşul în Draft

Moşul a adus cadourile după care şi-a luat sania şi a plecat...Mai am de lucrat la ea, căci îi lipseşte parcă ceva...

marți, 9 decembrie 2008

Case pentru tinerii căsătoriţi

Auzisem de la cineva, odată, că în Cehia tinerilor căsătoriţi li se oferă teren (dotat cu utilităţi gen gaz, apă, curent) pentru a-şi construi o casă pe el. La noi în România nici gand de aşa ceva. De ce la cehi se poate, şi la noi nu? Ce nu avem noi?

luni, 8 decembrie 2008

Omuleţul de zăpadă

Prin troiene de omăt, se făcea o arătare...
Clinchet dalb de clopoţel, mirosind a brad, ninsoare,
Trecând pe la casa ta, aducând în dar
Amintirea celui drag, şi un strop de sărbătoare...
LA MULŢI ANI!

vineri, 5 decembrie 2008

Povestea zilei

Povestea vorbeşte despre un rege african care avea un prieten foarte bun din copilărie. Acest prieten avea obiceiul ca, indiferent de situaţia în care se afla (pozitivă sau negativă), să reacţioneze la fel: 'E foarte bine!' Într-o zi, regele şi prietenul său se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Dintr-o greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinând situaţia, prietenul a remarcat ca de obicei: 'E foarte bine!' La asta, regele a replicat: 'Nu, nu e bine deloc!' şi a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare. Un an mai târziu, regele vâna într-o zonă periculoasă. A fost capturat de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l 'prepare'. Unul dintre canibalii care voia sa dea foc a observat că regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţiosi, aveau ca regulă să nu mănânce pe nimeni care nu era întreg. În concluzie, l-au eliberat pe rege. La întoarcerea acasa, regele şi-a reamintit de întâmplarea de la vânătoare, când îşi pierduse degetul şi, cuprins de remuşcări, ordonă să fie eliberat prietenul lui. 'Ai avut drepate' i-a spus prietenului proaspăt eliberat. 'A fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului.' Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii. 'Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.' 'Nu', a replicat prietenul, 'Este foarte bine!''Ce vrei sa spui cu asta, 'Este foarte bine?' Cum poate fi bine să-ţi trimiţi prietenul la puşcărie un an?' 'Dacă n-aş fi fost în închisoare, aş fi fost cu tine.'
Morala: Indiferent în ce situaţie te afli, depinde de tine şi de atitudinea ta dacă este o situaţie bună sau una rea .

miercuri, 3 decembrie 2008

Colinda de porţelan

Vine Crăciunul cu paşi repezi, cu miros de iarnă şi nasuri îngheţate, cu mere, portocale, brazi şi ornamente strălucitoare şi fulgi de nea pe la felinare...Cioc, Cioc, ne primiţi cu colinda? Original poză sus şi desenul poză jos.

Japanese tiger

Tigrul e desenat folosind guaşe. Desenul are ca muză de inspiraţie o imagine veche, rămasă moştenire de la bunica dinspre tată, imagine desenată pe un fel papirus japonez. The tiger is draw using gouaches. The picture was inspired by an old image on a kind of japanese papirus inherited from my father side grandmother.