SOS, vietile copiilor nostri!
Acest articol se doreste a fi un semnal de alarma. Un semnal de alarma social care poate vine prea tarziu (mi-as dori sa nu fie asa), un semnal de alarma al carui impact va fi probabil unul firav dar daca nu ar exista deloc ar insemna lasitate, lasitate "sora" cu complicitatea. De mai bine de 20 de ani traim intr-o tara supusa reformelor: reforma in economie, reforma in sistemul de educatie, in justitie, in sistemul sanitar etc. Imi permit sa nu mai numesc toate acestea "reforme" ci mai degraba "experiente".
Da, cred ca dupa 1989 suntem supusi unor "experiente" care se fac pe spinarea noastra, a copiilor nostri, a bunicilor nostri. Incerc sa ma explic. O "reforma", este adevarat, presupune la inceput niste sacrificii pe un domeniu, pe un sector economic sau social. Oamenii sunt indemnati sa "stranga cureaua" pentru o perioada de timp pentru ca ulterior, dupa cativa ani, pe zona respectiva sa se vada rezultatele scontate, bineinteles unele pozitive.
Ce vedem ca se intampla in societatea noastra? Ei bine, aceste asa-zise reforme nu se mai sfarsesc, oamenii o duc din ce in ce mai greu iar rezultatele care sunt? In justitie, infractorii sunt, cum se spune, "bagati pe o parte si scosi pe alta", in domeniul educatiei, liceenii pica masiv la examenul de bacalaureat, considerand ca "Riga Crypto si Lapona Enigel" sunt fotbalisti pe la nu stiu ce echipa internationala iar in sanatate ne confruntam cu asa-numitul exod al medicilor dar, ceea ce e de departe cel mai cumplit, oamenii care mor cu zile in spitale.
Am citit cutremurat cazul fetitei de 4 ani din Bolintin, care a murit dupa ce a fost plimbata intre trei spitale din Capitala, de la un ... rosu in gat!!! A avut nenorocul sa dea nu peste niste medici care au depus juramantul lui Hipocrate ci peste niste oameni abrutizati imbracati in halate albe. Un copil de 4 ani, care era bucuria parintilor, a murit din cauza nepasarii, neglijentei, nestiintei unor indivizi ajunsi, nu se stie prin ce imprejurare, sa lucreze in spitale. Oameni buni, este revoltator, este strigator la cer!!! In Romania secolului 21, anul 2012, in Romania moderna, membra a marii familii europene si euro-atlantice, copiii nostri sunt omorati in spitale de niste oameni cu inimi de piatra pentru care un pacient nu este o fiinta umana ci doar un caz din multe alte sute sau mii. Iar aici vorbesc si in calitate de parinte pentru ca am si eu un copil si ma rog la Dumnezeu, zi de zi, sa-l tina sanatos, sa nu am nevoie sa am de-a face cu sistemul sanitar.
Este cumplit, este groaznic! Ajungi la spital cu copilul pentru a fi vindecat si il aduci acasa mort. Ce durere poate fi mai mare? Si cat de mult este amplificata aceasta durere de faptul ca cei vinovati scapa de cele mai multe ori cu pedepse mai mult simbolice, asta in cazul in care sunt pedepsiti in vreun fel. Dar in conditiile in care legea malpraxisului nu exista iar Colegiul Medicilor, de cele mai multe ori, se spala pe maini, astfel de lucruri se vor repeta. Dupa ce ca suntem o tara cu un numar urias de avorturi (22 de milioane, din 1958 pana in 2008, potrivit statisticilor), si copiilor pe care-i avem le este amenintata viata, culmea, atunci cand sunt internati in spitale. Cum este posibil ca o tanara de 17 ani, internata la Sectia ORL a Spitalului Judetean de Urgenta din Targu Jiu pentru o interventie chirurgicala de scoatere a amigdalelor sa moara dupa ce i s-a administrat o injectie? Cum este posibil ca la Spitalul de Urgenta din Petrosani un copil de patru ani sa fie operat la mana stanga, si nu la cea dreapta, unde acesta avea o afectiune, si pe deasupra sa i se faca si o interventie chirurgicala pentru fimoza, pentru care parintii nu si-au dat acordul? Cum este posibil ca la Spitalul din Slatina, un baietel de 9 ani sa moara dupa ce un asa-zis i-a pus neglijent mana in ghips pentru o fractura, lucru care a condus la cangrena? Cum a fost posibil ca micuta Nicoleta, de 4 ani, sa fie plimbata intre trei spitale iar la ultimul dintre acestea, dupa acea injectie, cand copilului i se facuse rau, asistenta sa-i spuna mamei sa scoata fetita la aer ca isi revine? La fel si cazurile de la Bagdasar-Arseni. Sunt intrebari la care asteptam raspunsuri domnilor ministri ai sanatatii! Cine sunt acesti macelari care ne omoara copiii? Cati dintre ei trebuie sa mai moara? De ce nu sunt trasi la raspundere asa cum se cuvine?
Tin sa subliniez ca nu toti medicii sunt asa. Sunt destui, multi anonimi, care continua sa isi faca meseria aceasta in Romania aproape la fel ca Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian. Dar nu mai putem tolera existenta unor neprofesionisti in acest sector vital al societatii a caror activitate devine o amenintare clara la adresa celor aflati in suferinta.
Imi vin in minte versurile poeziei "Ruga pentru parinti", cand copiii se roaga pentru parintii lor care mor, dar ce te faci cand parintii indurerati isi conduc copilul la groapa? Ce durere poate fi mai mare?
Este timpul sa nu mai tacem, este timpul sa luam atitudine fiecare acolo unde se afla, sa nu mai bagam capul in nisip precum strutul, devenind aproape complici la astfel de drame, sa cerem sa se faca dreptate iar cei vinovati sa fie pedepsiti exemplar.
In numele sufletelor de ingerasi care s-au dus!
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/sos-vietile-copiilor-nostri-136029.html
Da, cred ca dupa 1989 suntem supusi unor "experiente" care se fac pe spinarea noastra, a copiilor nostri, a bunicilor nostri. Incerc sa ma explic. O "reforma", este adevarat, presupune la inceput niste sacrificii pe un domeniu, pe un sector economic sau social. Oamenii sunt indemnati sa "stranga cureaua" pentru o perioada de timp pentru ca ulterior, dupa cativa ani, pe zona respectiva sa se vada rezultatele scontate, bineinteles unele pozitive.
Ce vedem ca se intampla in societatea noastra? Ei bine, aceste asa-zise reforme nu se mai sfarsesc, oamenii o duc din ce in ce mai greu iar rezultatele care sunt? In justitie, infractorii sunt, cum se spune, "bagati pe o parte si scosi pe alta", in domeniul educatiei, liceenii pica masiv la examenul de bacalaureat, considerand ca "Riga Crypto si Lapona Enigel" sunt fotbalisti pe la nu stiu ce echipa internationala iar in sanatate ne confruntam cu asa-numitul exod al medicilor dar, ceea ce e de departe cel mai cumplit, oamenii care mor cu zile in spitale.
Am citit cutremurat cazul fetitei de 4 ani din Bolintin, care a murit dupa ce a fost plimbata intre trei spitale din Capitala, de la un ... rosu in gat!!! A avut nenorocul sa dea nu peste niste medici care au depus juramantul lui Hipocrate ci peste niste oameni abrutizati imbracati in halate albe. Un copil de 4 ani, care era bucuria parintilor, a murit din cauza nepasarii, neglijentei, nestiintei unor indivizi ajunsi, nu se stie prin ce imprejurare, sa lucreze in spitale. Oameni buni, este revoltator, este strigator la cer!!! In Romania secolului 21, anul 2012, in Romania moderna, membra a marii familii europene si euro-atlantice, copiii nostri sunt omorati in spitale de niste oameni cu inimi de piatra pentru care un pacient nu este o fiinta umana ci doar un caz din multe alte sute sau mii. Iar aici vorbesc si in calitate de parinte pentru ca am si eu un copil si ma rog la Dumnezeu, zi de zi, sa-l tina sanatos, sa nu am nevoie sa am de-a face cu sistemul sanitar.
Este cumplit, este groaznic! Ajungi la spital cu copilul pentru a fi vindecat si il aduci acasa mort. Ce durere poate fi mai mare? Si cat de mult este amplificata aceasta durere de faptul ca cei vinovati scapa de cele mai multe ori cu pedepse mai mult simbolice, asta in cazul in care sunt pedepsiti in vreun fel. Dar in conditiile in care legea malpraxisului nu exista iar Colegiul Medicilor, de cele mai multe ori, se spala pe maini, astfel de lucruri se vor repeta. Dupa ce ca suntem o tara cu un numar urias de avorturi (22 de milioane, din 1958 pana in 2008, potrivit statisticilor), si copiilor pe care-i avem le este amenintata viata, culmea, atunci cand sunt internati in spitale. Cum este posibil ca o tanara de 17 ani, internata la Sectia ORL a Spitalului Judetean de Urgenta din Targu Jiu pentru o interventie chirurgicala de scoatere a amigdalelor sa moara dupa ce i s-a administrat o injectie? Cum este posibil ca la Spitalul de Urgenta din Petrosani un copil de patru ani sa fie operat la mana stanga, si nu la cea dreapta, unde acesta avea o afectiune, si pe deasupra sa i se faca si o interventie chirurgicala pentru fimoza, pentru care parintii nu si-au dat acordul? Cum este posibil ca la Spitalul din Slatina, un baietel de 9 ani sa moara dupa ce un asa-zis i-a pus neglijent mana in ghips pentru o fractura, lucru care a condus la cangrena? Cum a fost posibil ca micuta Nicoleta, de 4 ani, sa fie plimbata intre trei spitale iar la ultimul dintre acestea, dupa acea injectie, cand copilului i se facuse rau, asistenta sa-i spuna mamei sa scoata fetita la aer ca isi revine? La fel si cazurile de la Bagdasar-Arseni. Sunt intrebari la care asteptam raspunsuri domnilor ministri ai sanatatii! Cine sunt acesti macelari care ne omoara copiii? Cati dintre ei trebuie sa mai moara? De ce nu sunt trasi la raspundere asa cum se cuvine?
Tin sa subliniez ca nu toti medicii sunt asa. Sunt destui, multi anonimi, care continua sa isi faca meseria aceasta in Romania aproape la fel ca Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian. Dar nu mai putem tolera existenta unor neprofesionisti in acest sector vital al societatii a caror activitate devine o amenintare clara la adresa celor aflati in suferinta.
Imi vin in minte versurile poeziei "Ruga pentru parinti", cand copiii se roaga pentru parintii lor care mor, dar ce te faci cand parintii indurerati isi conduc copilul la groapa? Ce durere poate fi mai mare?
Este timpul sa nu mai tacem, este timpul sa luam atitudine fiecare acolo unde se afla, sa nu mai bagam capul in nisip precum strutul, devenind aproape complici la astfel de drame, sa cerem sa se faca dreptate iar cei vinovati sa fie pedepsiti exemplar.
In numele sufletelor de ingerasi care s-au dus!
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/sos-vietile-copiilor-nostri-136029.html
