Povestea zilei

Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat. - Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţă să fac ceva bun. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca macăr să se uite la el, bătrânul îi spuse: - Îmi pare rău, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Apoi, după o mică pauză, adăugă: - Dacă m-ai putea ajuta tu pe mine poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine. - Aş fi încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat. - Bine, încuviinţă bătrânul înţelept. Îşi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băietanului adăugând: - Ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca sub nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede. Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le zică de bănuţul de aur unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul înţelept. ... Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat. - Îmi pare rău, începu el, dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului. - Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul! Flăcăul încălecă şi plecă în goană. Bijutierul examină atent micul inel, îl privi atent prin lentila prinsă cu ochiul, îl răsuci şi apoi zise: - Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel. - Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclamă năucit tânărul. - Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58. Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întamplate. - Ia loc, te rog - îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca şi în cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta. Spunând acestea, luă inelul şi şi-l puse din nou pe degetul mic. - Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep să ne evalueze.

Sursa: www.121.ro

Viaţa e ca o cafea bună

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătărie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească. Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis : Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi. Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totusi inconştient aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră. Viaţa e ca o cafea bună : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au. Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua. Savuraţi cafeaua, nu ceştile! cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.

Apus de soare la malul mării - Sunset at Sea, oil on canvas

Vas cu Flori - Sunflower, oil on canvas

Natură Statică/Sill Life - oil on canvas

Mario

Uliţă/Narrow Street - Studiu Grigorescu

Bijin - studiu pe ulei/oil on canvas

Studiu Abstract/Abstract study

Soacra mea/My mother-in-law - Schiţă/Sketch

Infanta Isabella - Schiţă/Sketch

Primăvara/Spring-oil on canvas

Momente/Moments (quotes)

Fiecare moment în care te bucuri sau apreciezi, mulţumeşti, admiri, binecuvântezi, râzi sau iubeşti îţi dă putere şi viaţă. Fiecare clipă în care poţi să te simţi bine în interiorul tău înseamnă o oră sau un an de viaţă mai mult, şi nu doar pentru tine însuţi, cât şi pentru cei ce trăiesc în preajma ta. Orice fel de criză ar trece prin existenţa ta de zi cu zi, oricât de dezastruoasă s-ar prezenta o situaţie, aminteşte-ţi că nu atât străduinţa ta imediată de a o rezolva este remediul, cât puterea ta de a găsi energie. De a te simţi mai bine. De a întrezări în interior speranţă şi puterea de a depăşi situaţia. Mobilizează-te întotdeauna pozitiv. Când esti deprimat şi strâns cu uşa de o situaţie de viaţă, nu te scufunda în depresia ta şi nu-ţi plânge prea mult de milă, căci prin aceasta îţi iei singur puterea. Du-te pe stradă, într-un parc, acolo unde sunt oameni fericiţi, copii fără griji, fiinţe care se bucură. Bucuria este contagioasă. Orice stare umană este contagioasă. Ca sa poţi trăi printre oameni disperaţi şi deprimaţi, trebuie să fii atât de mult fericit, încât să devină şi ei fericiţi, ori să devii la fel de disperat ca şi ei. Ţine minte: orice bucurie pe care o simţi, orice apreciere, orice moment de iubire, orice stare de bine este ca o gramadă de aur pentru tine şi pentru lumea din jur. Asta înseamnă viaţă, energie, conştiinţă înaltă şi puterea de a trăi, orice s-ar prăbuşi împrejur. Şi, când eşti profund tulburat de vreo problemă de viaţă, trebuie să lucrezi intens cu tine pentru a găsi motive de bucurie. Acesta este adevăratul dar al tău pentru viaţă.

Sursa http://www.121.ro/

Cocori lângă cascadă/Cranes near waterfall - studiu ulei pe pânză/oil on canvas

Studiu Fata cu Bereta/Girl with beret-sketch

Studiu Cap de Tânăr 2/Head of young man 2-sketch

Studiu Cap de Tânăr/Head of young man 1-sketch

Trandafir/Rose-sketch

Călătorie pe mare/Sea trip-gouache

Studiu Geometric/Geometric-gouache

Despre Valoarea de Sine

Valoarea de sine este esenţa fiinţei umane. Fiecare persoană are valoare, importanţă şi demnitate. Suntem conştienţi de aceste lucruri şi spunem atunci că ne aflăm într-o poziţie de bine, de "OK" faţă de noi şi de ceilalţi.Există însă şi cazuri în care persoanele percep sentimentul valorii de sine mai mare sau mai mic decât este în realitate. Simţul propriei valori ţine de modul în care ne cunoaştem plusurile şi minusurile, de capacitatea de a ne cunoaşte aspectele pozitive şi posibilităţile noastre şi de asemenea de a ne accepta aspectele negative împreună cu limitele pe care le avem. Dacă minimalizăm sentimentul valorii de sine, vom ajunge să ne credem inferiori celorlalţi, să nu avem încredere în noi, să ne lipsească respectul de sine, capacitatea de a ne respecta şi accepta sinele ca fiind bun în esenţa sa. Şi un simţ prea înalt al propriei valori poate fi aproape la fel de problematic. Dând o atenţie mai mare valorii personale riscăm să devenim încrezuţi, să avem o atitudine de superioritate faţă de ceilalţi.Adevăratul simţ al valorii se construieşte treptat, etapă cu etapă, cu mândrie justificată faţă de realizările adevărate şi nu prin construirea de către o altă persoană a unui cocon de pozitivitate lipsit de realism. Aceasta se poate întâmpla atunci când lăudăm copilul în mod exagerat, fără discernământ, fără să ne asigurăm că a făcut ceva care într-adevăr merită laude. La polul opus, vom avea un sentiment al valorii de sine scăzut atunci când ne devalorizăm copilul, il criticăm nejustificat, nu îi permitem să gândească pentru sine sau atunci când vrea să îl ascultăm şi noi il tratăm cu indiferenţă. Toţi avem puncte vulnerabile şi puncte forte. Este important să ne acceptăm şi să ne placem aşa cum suntem în ansamblu, cu defectele şi calităţile noastre, să fim multumiţi de noi înşine, să ne asumăm responsabilitatea reuşitelor dar şi a eşecurilor, să ne măsurăm cu aceeaşi unitate de măsură şi realizările, dar şi greşelile. Contabilizând tot ceea ce facem într-o zi şi ţinând cont de faptul că orice lucru făcut are o importanţă, vom observa că în fiecare zi greşelile sunt mult mai puţine decât realizările şi chiar dacă ele există nu sunt nişte catastrofe ci întâmplări din care avem de învăţat. Dacă oamenii se simt satisfăcuţi de ei înşisi şi împliniţi, dacă sunt mulţumiţi de felul cum sunt, înseamnă că se respectă pe sine. Dacă acest lucru nu se întamplă, vor exista sentimente de inadecvare de sine şi de inferioritate.Să nu uităm însă că nimeni nu ne poate face să ne simţim inferiori fără acordul nostru şi să începem fiecare zi cu încredere în noi şi în posibilităţile noastre de a face faţă solicitărilor vieţii.

Sursa: http://www.121.ro/

Gândul Zilei

Cei care se tem de pierdere se tem de câştig. Capacitatea de a câştiga este şi capacitatea de a participa la viaţă, de a îndrăzni, de a avea curajul, de a cere, de a striga, de a căuta, de a spera şi de a avea încredere în câştigul nostru. Noi câştigăm şi din ceea ce pierdem în mod aparent. Facem aceasta zi de zi, dar nu căutăm, nu privim, nu ascultăm şi, ca urmare, nu înţelegem. A sta aproape de sufletul nostru este un alt fel de a intra cu fast în împărăţia cerurilor. În faţa pierderii nu trebuie să fim puternici, ci... doar noi înşine. Pierde cel ce se teme de câştig, căci a câştiga înseamnă a recunoaşte vulnerabilitatea şi nu puterea noastră, de aceea smerenia este foarte importantă de înţeles.

Sursa: http://www.121.ro/

Gheisha

Mi-a plăcut imaginea şi am încercat să o reproduc cât mai fidel. Tot în guaşă, pe planşă de desen.

Povestea zilei

Călătorind prin ţară, Moise întâlneşte un păstor şi rămâne cu el câteva zile, ajutându-l să-şi pască turma. La sfârşitul fiecarei zile, păstorul lua într-un blid cel mai bun lapte, pe care îl aşeza departe de locul de înnoptat, pe o piatră. -Pentru ce pui laptele acolo? a întrebat Moise. -Este lapte pentru Dumnezeu! a răspuns cu veneraţie păstorul. Mirat, Moise cere lămuriri: -Cum aşa? -În fiecare seară iau laptele cel mai bun şi-l dau ofrandă lui Dumnezeu! Văzând simplitatea omului, Moise a zâmbit şi l-a întrebat foarte serios : -Şi Dumnezeu îl bea? -Da! a exclamat sigur de sine păstorul. Dumnezeu bea laptele, pe care i-L ofer! Moise se hotăraşte să lumineze pe sărmanul naiv: -Dumnezeu este Spirit Pur, El nu cunoaşte setea şi foamea şi nu are nevoie deloc nevoie de laptele tău. -Eu găsesc dimineaţa blidul gol şi cu siguranţă că Dumnezeu îşi potoleşte setea cu acest lapte... -Nu Dumnezeu bea laptele tău! La noapte să veghem vasul, să vedem cine bea laptele. Convins că Dumnezeu bea laptele şi curios să vadă aceasta cu proprii ochi, păstorul se aşează împreună cu omul străin la pândă. În toiul nopţii, la lumina lunii, păstorul vede cum un animal micuţ se apropie de blid şi bea laptele lăsat pentru Dumnezeu. Dimineaţa, foarte trist, cu faţa întunecată şi inima strânsă, păstorul îi dă dreptate lui Moise. -Ai avut dreptate, o vulpe bea laptele meu! În noaptea următoare, Dumnezeu, i se arată lui Moise şi-i spune: 'Moise, este adevărat că sunt Spirit Pur, dar am primit cu bucurie ofranda de iubire a păstorului şi neavând trebuinţă de acel lapte, îndreptam într-acolo micul animal înfometat, care avea atâta nevoie. Tu ai lăsat animalul fără hrană, pe om fără bucuria şi liniştea că Eu îi primesc curată şi smerită ofranda, iar pe Mine, fără iubirea cuprinsă în gestul omului...' Iată cum orice lucru are mai multe înţelesuri, un gest frumos nu trebuie demolat de dragul adevărului, căci fiecare om are adevărul lui, iluzia protejează când adevărul ar putea zdrobi, iar noi oamenii putem interpreta realitatea numai pe măsura sufletului nostru.

Sursa: http://www.121.ro/

Moşul în Draft

Moşul a adus cadourile după care şi-a luat sania şi a plecat...Mai am de lucrat la ea, căci îi lipseşte parcă ceva...

Case pentru tinerii căsătoriţi

Auzisem de la cineva, odată, că în Cehia tinerilor căsătoriţi li se oferă teren (dotat cu utilităţi gen gaz, apă, curent) pentru a-şi construi o casă pe el. La noi în România nici gand de aşa ceva. De ce la cehi se poate, şi la noi nu? Ce nu avem noi?

Omuleţul de zăpadă

Prin troiene de omăt, se făcea o arătare...

Clinchet dalb de clopoţel, mirosind a brad, ninsoare,

Trecând pe la casa ta, aducând în dar

Amintirea celui drag, şi un strop de sărbătoare...

LA MULŢI ANI!

Povestea zilei

Povestea vorbeşte despre un rege african care avea un prieten foarte bun din copilărie. Acest prieten avea obiceiul ca, indiferent de situaţia în care se afla (pozitivă sau negativă), să reacţioneze la fel: 'E foarte bine!' Într-o zi, regele şi prietenul său se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Dintr-o greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinând situaţia, prietenul a remarcat ca de obicei: 'E foarte bine!' La asta, regele a replicat: 'Nu, nu e bine deloc!' şi a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare. Un an mai târziu, regele vâna într-o zonă periculoasă. A fost capturat de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l 'prepare'. Unul dintre canibalii care voia sa dea foc a observat că regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţiosi, aveau ca regulă să nu mănânce pe nimeni care nu era întreg. În concluzie, l-au eliberat pe rege. La întoarcerea acasa, regele şi-a reamintit de întâmplarea de la vânătoare, când îşi pierduse degetul şi, cuprins de remuşcări, ordonă să fie eliberat prietenul lui. 'Ai avut drepate' i-a spus prietenului proaspăt eliberat. 'A fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului.' Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii. 'Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.' 'Nu', a replicat prietenul, 'Este foarte bine!''Ce vrei sa spui cu asta, 'Este foarte bine?' Cum poate fi bine să-ţi trimiţi prietenul la puşcărie un an?' 'Dacă n-aş fi fost în închisoare, aş fi fost cu tine.'

Morala: Indiferent în ce situaţie te afli, depinde de tine şi de atitudinea ta dacă este o situaţie bună sau una rea .

Colinda de porţelan

Vine Crăciunul cu paşi repezi, cu miros de iarnă şi nasuri îngheţate, cu mere, portocale, brazi şi ornamente strălucitoare şi fulgi de nea pe la felinare...Cioc, Cioc, ne primiţi cu colinda? Original poză sus şi desenul poză jos.

Japanese tiger

Tigrul e desenat folosind guaşe. Desenul are ca muză de inspiraţie o imagine veche, rămasă moştenire de la bunica dinspre tată, imagine desenată pe un fel papirus japonez. The tiger is draw using gouaches. The picture was inspired by an old image on a kind of japanese papirus inherited from my father side grandmother.

Paletă, pensulă şi culori

Şi acum să trecem la ceva mai complicat, folosirea guaşelor...Aceasta este paleta mea pe care îmi împrăştii culorile înainte de a le aşeza pe foaia de desen. La fabricarea ei m-a ajutat soţul meu care a tăiat-o cu ajutorul unei pânze de traforaj dintr-o placă, tot din chitul de traforaj utilizat de băieţi, pe vremuri, în clasele primare, la ora de lucru manual. Let us complicate things and start drawing using gouaches...The pallete was made by my husbant using fretwork kit.

Vas cu flori 2

Nu la fel de reuşită ca prima vază cu flori, dar merge pentru exerciţiu. Not as good as the first vase, but good for practice.

Vas cu flori 1

Desenul a fost realizat în cărbune, după care, am revenit şi l-am desenat în culori pastelate. Muza a fost chiar vaza de pe biroul meu. The dawing was realized with charcoal and pastel colors. The inspiration came from the bowl from my home desk.

Tristeţi matinale

Azi mă simt tristă... Sâmbăta trecuta la cursul de actorie ni s-a dat un exerciţiu: Exprimarea abstractă a sentimentelor - adică, în loc de cuvinte trebuia să folosim cifre. Colegii mei au fost foarte inspiraţi şi pe mulţi dintre ei i-am aplaudat copilăreşte râzând cu gura până la urechi. Când mi-a venit rândul ştiam ce să fac (să îmi exprim sentimentele la volan, în traficul din Bucureşti). Însă cifrele abia îmi ieşeau pe gură, de parcă rămăsesem fără ele, aşa subit! Nu este o revelaţie că nu am cultul exprimării sentimentelor prin cuvinte, căci, de mică am fost nevoită să învăţ să mi le ascund. Într-un univers în care suportul lipseşte, a învăţa să te descurci de unul singur este un must. Iar eu am crezut că cel mai bine este să-ţi ascunzi sentimentele şi să arăţi cât de bine ştii să te descurci de una singură. Şi au trecut mai bine de 15 ani de atunci. Am citit zilele trecute un articol, cum că femeia este făcută să dea iubire, nu să se descurce singură. Dar nu se specifica, în ce măsură trebuie ea să dea iubire, cui, şi mai ales de ce? De ce, când tot ce vrem să primim este numai amăreala unor vieţi neîmplinite a celor pe care îi alegem să meargă lângă noi. De ce îi alegem tocmai pe aceşti oameni? Pentru că ne-am obişnuit cu lipsa de suport şi chiar nu o dorim. De ce îi lăsăm să ne amărească viaţa? Pentru că aşa vrem, sau pentru că, prosteşte credem în ei? Poate, pentru că îi iubim, sau doar credem asta. Timpul e cel mai bun sfetnic, şi chiar dacă sunt tristă în dimineaţa asta, îmi va trece...

Palatul de Justiţie

Poza e prelucrată. Am încercat să scot în evidenţă frumuseţea de toamnă pastelată a clădirii (ignorând maşinile şi blocul învecinat).

Zilele Bucureştilor 2008

Mi-a plăcut ideea de a prelucra poza un pic exagerat, accetuând contrastul, pentru a captura izul de Bucureşti vechi...

Arcul de Triumf

Poza a dost făcută cu ocazia Zilelor Bucureştilor 2008 şi prelucrată cu ajutorul adobe lightroom.

Să trăiţi bine sau teoria haosului la români

Care ar fi legătura între creşterea salariilor cu 50% şi situaţia în care ne aflăm? Păi e bine că, măcar un român din 10 îşi dau seama de efectele negative ale unei decizii promulgate numai dintr-un interes promoţional premergător alegerilor din toamnă. Păcat că se duc pe apa sâmbetei cei aproape 10 ani de chinuri, numai pentru că noi decidem că e "bine" ce se întâmplă. Dar, hai să ne uităm un pic şi la cifre - un exemplu este deprecierea leului, de Vineri 25,10,2008 de la 3.59 la 3.72, imediat după ce Băsescu a promulgat această lege. Alt hint? Indicatorii bursei care au scăzut, tot Vineri, cu 15%. Cred că suntem un pic inconştienţi şi masochişti pentru că ne vrem răul continuu, fără să ne dăm prea bine seama de consecinţe. Dar, cum am putea, când aproape nimeni nu vrea să ne explice mai pe îndelete care sunt mecanismele ce stau în spatele unor astfel de legi individualiste, de partid. Şi chiar dacă se mai găseşte cineva care să încerce, pe o ureche ne intră şi pe cealaltă ne iese, din lipsă de timp, interes, o prea mare oboseală a simţurilor sau pură nesimţire...aş vrea să ştiu. Surse: http://www.standard.ro/articol_65336/ratingul_s_p_trage_in_jos_leul__bursa_era_deja_ko.html http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/108217/Scandalul-50--luat-la-bani-marunti.html http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/51335/Leul-deprecieri-de-1-4-in-sedinta-de-vineri.html http://www.wall-street.ro/slideshow/Piete-de-capital/51381/Criza-financiara-la-BVB-Se-poate-si-mai-rau.html http://www.adevarul.ro/articole/scandalul-50-luat-la-bani-marunti.html http://www.adevarul.ro/articole/tariceanu-politicile-populiste-vor-narui-cresterea-economica-in-cateva-luni.html